Comuna Sălciile se află în partea de sud-est a tării noastre, la 10 km de locul de vărsare al râului Prahova în râul Ialomița. Se află, de asemenea, la nord-est de București, și la sud-est de municipiul Ploiești.
Cel mai apropiat oraș de Sălciile, la numai 19 km spre sud-est este municipiul Urziceni.
Satul Sălciile este unicul sat ce alcătuiește comuna; este poziționat excentric în cadrul teritoriului sau administrativ. Teritoriul administrativ al comunei are o suprafață totală de 3.980 ha, ceea ce reprezintă 0.84% din întreaga suprafață a județului Prahova și 0.01% din suprafața României.
1. Sate componente: Comuna Sălciile, sat Sălciile
2. Date statistice:
- populație: 1976
- nr. gospodării: 1228
- nr. total agenți economici: 30
- principalii agenți economici și profilul lor de activitate: SC IONEL NEGOIŢĂ SRL (agricultură), SC AGROMCOS SRL (agricultură), SC LIVPROD AGRO SRL (agricultură), SC LEMCOST SERV SRL (agricultură), SC FISHPLAN SRL (piscicultură), SC VALEA ŢOLII SRL (piscicultură), SC KADONIAGROUP SRL (piscicultură), SC VISPRINT SRL (piscicultura),
3. Infrastructura educaţională:
- 1 Şcoală Generală, nr. total elevi 136
- 1 Grădiniţă, nr. total preşcolari 44
4. Infrastructura de sănătate:
- 1 Cabinet medical individual
5. Infrastructura rutieră:
Lungimea totală a drumurilor săteşti 20 km, din care:
- modernizate (asfaltate) 16 km
- nemodernizate (pietruite/de pământ) 4 km
6. Infrastructura de utilităţi:
- Alimentare cu apă în sistem centralizat. Operatorul: SC HIDRO PRAHOVA SA. Lungimea reţelei de distribuţie: 10,50 km. Numărul gospodăriilor racordate la reţea: 500
- Canalizare: NU AVEM REŢEA DE CANALIZARE
- Alimentare cu gaze naturale: NU AVEM REŢEA DE GAZE NATURALE
- Salubrizare. Operatorul: SC VODNA ECOSAL SRL DRĂGĂNEŞTI
- Iluminatul public. Operatorul: ELECTRICA URLAŢI
7. Obiective culturale, istorice, turistice (scurtă descriere):
“Crucea de Pomenire” din piatră, comuna Sălciile, nr. casă 639
Sit arheologic, “Movila Gemenea” , tumuli din Epoca Bronzului
8. Asocieri cu alte unităţi administrativ-teritoriale din judeţ sau ţară
Consiliul Judeţean Prahova
înfrăţiri cu localităţi din alte ţări: NU AVEM
Poziția geografică pe glob
Comuna Sălciile se află în plină zonă a climei temperate, la intersecția paralelei de 44°49’ latitudine nordică cu meridianul de 26°29’ longitudine estică.
Întregul teritoriu administrativ al comunei însă atinge:
– la nord, paralela de 44° 52’ latitudine nordică
– la sud, paralela de 44° 47’ latitudine nordică
– la vest, meridianul de 26°26’ longitudine estică
– la est, meridianul de 26°35’ longitudine estică.
Localități vecine
Vecinii comunei Sălciile sunt comunele:
- Ciorani (V)
- Boldesti-Gradistea (N)
- Jilavele (E)
- Adâncata (S)
Alte comune apropiate sunt: Armășești la 14 km spre sud-est, Glodeanu Sarat la 16 km spre nord-est, Fierbinti - Târg la 16 km spre sud, Baba Ana la 23 km spre N, Drăgănești la 24 km spre vest.
Geomorfologia
Unitatea geomorfologica majoră din care face parte teritoriul comunei Sălciile poartă numele de Câmpia Romana (numită în trecut și Câmpia Dunării de Jos).
În cadrul acesteia, comuna se află în partea de nord-est, în apropriere de contactul cu Subcarpații Munteniei ai Curburii, situați la numai 20 km nord de comună. De asemenea, în partea de sud, lunca fluviului Dunarea se află la circa 80 km în linie dreaptă, pe axa Sălciile-Oltenița (județul Călărași). Raportat la unitățile și subunitățile Câmpiei Romane, teritoriul comunei Sălciile face parte din Câmpia Munteniei de Est, subunitatea numită Câmpia de divagare dintre Argeș și Buzău.
Câmpia Sălciile-Boldesti este un câmp loessic, unde se înregistrează cele mai mari altitudini din toata zona înconjurătoare. Atingând pe alocuri 82-83 m:
– 83.0 la marginea estică a satului Boldești (comuna Boldești-Grădiștea, județul Prahova)
– 82.9 în punctul Ciorani–est (comuna Ciorani, județul Prahova)
– 81.7m în movila Gemeni, comuna Sălciile
– 79.1 m în punctul Ratca-Jilavele (comuna Jilavele, județul Ialomița)
– 79.1 m în movila Călugăreasca, comuna Sălciile.
Câmpia Sălciile –Boldești, deși are ca teritoriu reprezentativ cel al Comunei Sălciile, se extinde și pe cel al comunelor vecine: Boldești-Grădiștea, Ciorani, Jilavele, Adâncata, Fulga
Pe teritoriul acestei commune, contactul dintre Câmpia Sălciile-Boldești și Câmpia Colceagu-Vintileanca se face printr-o denivelare evidentă care se poate bine surprinde de pe șoseaua asfaltată care face legatură între satele Sălciile și Boldești.
Altitudinea
Punctul cel mai înalt de pe teritoriul comunei este Movila Gemeni, în vârful căreia altitudinea are valoarea de 81.7m. Movila Gemeni se află la 5,1 km nord de satul Sălciile.
Altitudinea cea mai redusă de pe teritoriul acestei comune este de 59,9 m și se înregistrează în lunca Ghighiului, în extremitatea nord – estică a acestuia.
În partea de est a teritoriului comunei se află valea Sărăturile, ce are circa 1.8 km lungime, vale ce are orientarea generală vest-est, debusând în valea Sărată de pe teritoriul comunei vecine Jilavele.
În partea centrală și sudică a teritoriului comunei, se află o altă vale, numită Tolii (Toti) de locuitorii satelor vecine. Aceasta vale se individualizează la o altitudine medie de 75 m.
Relieful
Densitatea fragmentării reliefului teritoriului comunei Sălciile are o valoare foarte scazută -0.37 km/km2. Acest indicator geomorfologic scoate încă o dată în evidentă existența aici a unor câmpuri întinse, netede, cu grad ridicat de favorabilitate pentru agricultură.
Relieful fluvio-denudațional este reprezentat de procese de spălare areolară șiroiri și rigole, atât în malul drept al văii Tolli și in cel drept al văii Ghighiului.
Relieful sufozional, în loess, este reprezentat de o serie de crovuri de dimensiuni mici, rotunde, evidente mai ales în partea de nord a teritoriului comunei, precum și în aproprierea văii Sărături.
Relieful antropic este reprezentat, atât în forme negative, cât și pozitive, ca de exemplu:
– barajul din partea de nord-est a teritoriului comunei are o lungime de 0.7 km și se află chiar în lungul hotarului comunei Sălciile cu comuna Jilavele-Ialomița. Prin bararea văii Ghighiului, în spatele acestuia s-a creat o acumulare acvatică de interes piscicol, pe teritoriul comunelor Sălciile și Boldești – Grădiștea.
– digurile executate pe valea Tolii în număr de 5, din care 3 în zona intravilanului satului Sălciile.
– terasele executate în anii ’60, în număr de 6-7, pe versantul drept a văii Ghighiului, pentru cultivarea cu viță de vie, azi fiind folosite doar ca pășuni.
Temperatura aerului
Temperatura medie anuală este după datele stației meteorologice Armășești, de 10,4°C.
Temperatura maxima lunară este, în iulie, de 22,4°C, iar cea minimă, în luna ianuarie, de -3,0°
Rezultă o amplitudine termică medie de 25,4°C
Temperaturile maxime absolute ale aerului înregistrate la stația meteorologică Armășești au fost:
– temperatura minimă absolută: -32,5 °C, înregistrată la 25 ianuarie 1942
– temperatura maximă absolută: 41,4°C, înregistrată la 20 august 1945.
Vântul
Dintre vânturile caracteristice amintim:
- crivățul, vânt foarte puternic, rece și uscat, caracteristic iernii. Direcția de acțiune a acestuia este de nord-est/sud-vest, cu viteze mari, adesea chiar foarte mari. Determină geruri, polei, viscole, acumulari mari de zapadă și îngheț la sol.
- suhoveiul, vânt cald și uscat care determină secetă, furtuni cu praf. Bate vara din est.
Apele
Apele subterane
Importanță au mai ales structurile freatice. Aceasta sunt în stransă legatură cu clima și caracteristicile geomorfologice.
Pe teritoriul comunei Sălciile, apele freatice se află la adancimi cuprinse între 1-15 m. La adâncimile cele mai mari 10-15m, apa freatică se întalneste doar în partea nord-estica a teritoriului comunei. În partea central sudică a teritoriului comunei, apa freatică se află la adâncimi cupinse între 5-10 m, iar în partea central-nordică la adâncimi cuprinse între 2-5m.
Apele de adâncime se află cantonate în depozite cu structură torențială. Stratele acvifere de adâncime circulă mai ales depozite de nisipuri relative fine, iar debitele de apă sunt în general mici.
Apele de suprafață
Teritoriul acestei comune se încadreaza bazinul hidrografic al râului Sărata, integrat bazinul hidrografic al Ialomiței, al cărei afluent este. Confluența Săratei cu Ialomița se face la marginea de vest a municipiului Urziceni.
În cadrul bazinului hidografic al râului Sărata, teritoriul comunei Sălciile se află în partea de sud, aproape de linia de contact a acestuia cu bazinul râului Cricovu Sărat.
Practic, râul Sărata nu atinge teritoriul comunei Sălciile, aflându-se la circa 1 km este de aceasta. Pe teritoriul comunei însa, se află 3 văi care se îndreaptă spre Sărata:
– în nord valea Ghighiu
– în centru valea Sărături
– în sud, valea Tolii (Toti)
Vegetația
Pajiștile de stepă, care caracterizează pâna la sfarșitului secolului trecut acest teritoriu, au fost destelenite și transformate în terenuri arabile. De aceea, astăzi, stepele nu mai există aici, porțiunile cu pajiști fiind fundamental transformate din punct de vedere floristic comparative cu stepele primare. Denumirea de zonă de stepă s-a păstrat doar pentru a încadra o serie de teritorii în complexe zonale de vegetație potențială.
Pe islazurile comunei sau în alte locuri neluate în cultură se întalnesc: specii de pir sau de matură, lucernă, cimbrișor, urechea iepurii, mohor, trifoi sălbatic, urzică, ciobotica cucului, pelin, laptele cucului.
Productivitatea pajiștilor este scăzută.
Pe o parte și alta a drumurilor, ori la marginea satului Sălciile, se întalnesc și fitocenoze antropofile, cu boz, troscot, lobodă sălbatică.
Vegetația lemnoasă:
Este reprezentata de perdele forestiere de protecție, alcătuite din salcâm. Acestea sunt răspandite în partea sudica a teritoriului comunei. În 1961, lungimea totală a acestor perdele era de 14 km. Azi lungimea lor masoară doar 4.2 km.
Vegetația acvatică și palustra
Este reprezentată de trestie, papură, rogoz, broscarită, iarba broaștei, lintită, sârmulită, alge characee, care formează mici pajiști submerse.
Teritoriul comunei Sălciile prezintă un grad ridicat de antropizare al peisajului geografic; vegetația naturală a fost înlocuită prin culturi agricole, s-au executat plantații artificiale-perdele forestiere de salcâm, apoi canale de irigații, iar pășunile, restranse ca suprafață, sunt puternic degradate prin pășunat excesiv.
Fauna
Pe teritoriul comunei Sălciile se deosebesc trei categorii faunistice:
-fauna terestră
-fauna legată de suprafețele acoperite cu apa
-fauna antropofilă
Fauna terestră
O grupă de mamifere bine reprezentată este cea a rozătoarelor. Astfel, pe teritoriul comunei Sălciile se întalnesc: hârciogul, popândăul, soarele de câmp, soarele de stepă, orbetele sau cațelul pământului, șobolanul de câmp, șoarecele de misuna, șoarecele pitic, șobolanul cenușiu.
Dintre insectivore amintim chitcanul de câmp, mamifer foarte mic, precum și cârtița.
Dintre dihori, întâlnit este dihorul de stepă și dihorul comun.
Rar este întalnitâ potarnichea, iar ca oaspete de vară amintim graurul, ciocarlia Baraganului și fazanul.
Alte păsări întalnite sunt: mierla, vrabia de câmp, cucul, pupăza, cioara neagră, pițigoiul, gaița, coțofana, acvila de câmp,
Dintre reptile amintim șarpele de casă, șoparla cenușie de câmp și șoparla de stepă.
Printre animalele nevertebrate întâlnim: râma, melcul de livadă, coropișnița, buburuza, călugarița, furnici, fluturele alb, fluturele cap de mort, lăcustele.
Fauna legată de suprafețele acoperite cu apa
Suprafețe acoperite cu ape se află atât în partea de nord cât și în cea de sud a teritoriului comunei Sălciile.
Dintre mamifere amintim în primul rand existența bizamului, apare și vulpea, apare și barza.
Dintre amfibieni amintim broasca mare de lac, tritonuk, broasca mică de lac, broasca de mlaștină.
Lumea peștilor este reprezentată de: caras, crap, babușca, roșioara.
Faună antropofilă
Caracterizează așezările omenești, în cazul nostru satul Sălciile.
Aici se întalnește un mosaic de biotop, caracterizat printr-o serie de particularității ecologice specifice: temperatura medie mai ridicată decât în împrejurimi, iluminare mai redusă comparativ cu terenurile agricole deschide din jur, lipsa sau împuținarea răpitoarelor, hrană abundentă.
Amintim șoarecele de casă, șobolanul de casă, rândunica, vrabia, guguștiucul, cucuveaua.
Solurile
Solurile de pe teritoriul comunei Sălciile se încadrează – conform sistemului român de clasificare a solurilor - elaborate în forma definitivă de către Institutul de Cercetari pentru Pedologie și Agrochimie București în 3 clase.
- clasa molisoluri
- clasa soluri hidromorfe
- clasa soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate.
Cadrul administrativ - teritorial
Comuna Sălciile a facut parte din mai multe unități administrative.
Specificăm însa că, cel putin pentru ultimele doua secole pentru care avem date exacte, ea a fost și este o comună periferică, în cadrul tuturor acestor unități.
Cele mai vechi informații referitoare la satul Sălciile și apartenența sa administrativ-teritorială le avem din anul 1778 din lucrarea “Memorii istorice și geografice asupra Valahiei, publicate de domnul Bauer, lucrare tiparită de Francfort et Leipsic”.
La 1778, satul Sălciile făcea parte din județul Săcueni, fiind alături de satele Adâncata și Maia cele mai de sud din acest județ. Județul Săcueni, atestat documentar prima oara în anul 1645, a fost desființat la 1 ianuarie 1845
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul Sălciile trece din componența județului Săcueni, în componența județului Ialomița.
În trecut, județele erau împartite în subunități mai mici numite plase, care s-au menținut până în 1950.
La 1827, conform hărtilor, plasa Jilava, situată la extremitatea de nord-vest a județului Ialomița, avea în componență mai multe sate, precum și Sălciile. Pe „apa Jilavei“ erau trecute satele Sălciile, Slătioara și Jilava.
Conducerea plaselor era asigurată de un zapciu, care avea atât atribuțiuni administrative cât și de ordin judecătoresc.
În toamna anului 1831, satul Sălciile a trecut în componența plasei Câmpu, județul Ialomița. Plasa Câmpu avea un număr de 27 de sate, un teritoriu extins de la vest la est pe o lungime de 50 km, satul Sălciile fiind la limita sa vestică.
Cel mai probabil, în anul 1844, satul Sălciile trece din componența județului Ialomița în cea a județului Prahova, județ din care face parte și astăzi.
La trecerea comunei Sălciile din județul Ialomița în județul Prahova, a contribuit, probabil, și faptul ca prin mutarea capitalei județului Ialomița de la Urziceni la Călărași, la 18 aprilie 1833, Sălciile rămăsese cea mai îndepartată comună de Călărași (circa 120 km). Comparativ cu aceasta, resedința județului Prahova, Ploiești, era mai apropiată (doar 47 km).
Trecând în componenta județului Prahova, comuna Sălciile a fost încadrată în plasa Cricov, care avea un teritoriu care se întindea pe mulți km lungime de la nord la sud.
În urma legii din 1882, numărul plaselor a fost redus în toate comunele Regatului României. Astfel în județul Prahova, plasa Cricov se unește cu plasa Podgoria, formaâd plasa Podgoria-Crivoc, cu resedința tot în Urlați; comuna Sălciile va fi arondată acestei plase.
La sfârșitul secolului trecut, de la 1.11.1892, comuna Sălciile făcea parte din plasa Campu, județul Prahova, plasa care avea resedința în satul Drăgănești.
În anii 1899-1907, comuna Sălciile va face din nou parte din plasa Cricov-Podgoria.
În anii 1908-1910, comuna Sălciile va fi încadrată noii plase Fulga; județul Prahova.
Din 1912 și până în 1950, comuna Sălciile va face parte numai din plasa Drăgănești.
În anul 1930, în urmă legii administrative, comună Sălciile s-a desfintat, fiind trecută în componenta comunei Ciorani.
Însă din 1931, Sălciile redevine comună, așa cum este și azi.
Între anii 1940-1949, comuna Sălciile va depinde împreună cu județul Prahova de Inspectoratul General Administrativ Brașov, care coordona activitatea județelor Brașov, Prahova, Dâmbovița, Făgăraș.
Primăria Comunei Sălciile, înfințată în urma legii dată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1846, și-a desfășurat activitatea până în aprilie 1947.
Prin decretul nr. 692/4 aprilie 1947, s-a stabilit înlocuirea consiliului comunal cu comisia interimară comunală, condusă tot de primar. Aceasta a funcționat până în 1949.
Între anii 1950-1968, comună Sălciile va face parte din Regiunea Ploiești, numită Prahova până în 1952.
Concluzii
1. Comună Sălciile a fost comună de margine în toate unitățiile administrative cunoscute din care a făcut parte.(județe, plase, regiuni, raioane)
2. În județul Săcuieni (Saac) a fost la marginea de sud a sa.
3. În cadrul județului Ialomița, din care a făcut parte jumătate de secol comuna Sălciile era situate atât la marginea de nord-vest a județului, cât și a plaselor din care a făcut parte (Jilavu și Câmpu).
4. Din județul Prahova a făcut parte între 1844-1950 și din 1968 până azi, fiind situate la limita de sud-est a acestuia.
5. În cadrul județului Prahova, a făcut parte din plasele Cricov, Cricov-Pogoria, Câmpu și Drăgănești. O scurtă perioada de timp a aparținut și plasei Fulga.
6. În cadrul Regiunii Ploiești (1950-1968), comună Sălciile a fost la limita sudică a acesteia; în cadrul fostelor raioane Cricov și Mizil, fiind tot la marginea de sud a acestora, la hotarul cu raionul Urziceni.
7. În actualul județ Prahova, comuna Sălciile se află la marginea sud-estică a acestuia, la limita cu județul Ialomița
8. Din anul 1864 până azi, Sălciile a avut mereu statut de comună, alcătuită dintr-un singur sat. Excepție au făcut perioadele 1874-1877 când a fost alipită comunei Adâncată și în anul 1930, când a fost înglobată la comuna Ciorani.
Densitatea populației
În 1997, densitatea populației era de 90,5 loc/km2, fiind inferioară atât mediei naționale (90,8 loc.km2) cât și județene (174,1 loc/km2)
Structura populației pe grupe de vârstă
În anul 1992 s-au înregistrat:
- 357 persoane (13,9%) cu vârstă cuprinsă între 0-14 ani
- 1470 persoane (57,4%) cu vârstă cuprinsă între 15-59 ani
– 736 persoane (28,7) cu vârstă cuprinsă peste 60 de ani
Structura pe religii
Peste 99% din populația acestei comune este formată din creștini ortodocși. Alături de aceștia, în 1990 erau în 2 protestanți, iar în 1992 erau 3 locuitori de altă religie (2 româno-catolici și 1 penticonstal)
Structura națională a populației
Din acest punct de vedere, populația acestei comune este omogenă, românii deținând peste 99% din populație.
La recensamandul din 1992, erau aici 2.561 români (99,92%) și 2 unguri (0,08%)
Structura pe sexe a populației
În anul 1997 structura pe sexe a populației comunei Sălciile era: 1.221 (50,4%) bărbațîi și 1.202 (49,6%) femei.
Sporul natural
Dacă până în 1997, sporul natural înregistrat la Sălciile era superior mediei naționale, după aceea el devine inferior acesteia.
Sporul natural a scăzut foarte mult după 1980, iar după 1990 a devenit negativ. Plecarea tinerilor și fenomenul de îmbătrânire demografică semnalat după anul 1966, stau la originea acestui fenomen.
Evoluția numerică a populației
Primele informațîi statistice despre populația salului Sălciile datează din anul 1830, când numărul de familii existente era de 176.
În anul 1837, era un număr de locuitor de 829 grupatii în 184 familii, iar în anul 1861 numărul era de 279 familii.
La recensământul din 1890, în satul Sălciile erau 1754 locuitori, iar la recensământul din 1912, 2140 locuitori, la recensământul din din 1941 erau 2991 locuitori.
O creștere cu 15% comparativ cu recensământul anterior s-a înregistrat în 1956, când în satul Sălciile erau 3298 locuitori , iar în anul 1977, 3584 locuitori, dețînând din acest punct de vedere locul 61intre cele 86 comune ale județului Prahova.
Populația actuală
La 1 iulie 1997, populația acestei comune era de 2.433 locuitori, dețînând 0.28% din populația totală a județului Prahova și 0.58% din totalul populației rurale a acestuia.
În 1997, că număr de locuitori, comuna Sălciile depășea doar următoarele comune prahovene: Aricesti-Zeletin, Boldești-Grădiștea, Călugăreni, Cărbunești, Chiojdeanca, Cosminele, Jugureni, Lapos, Pacureti, Plopu, Salcia, Surani, Talea și Tătaru.
Reducerea numărului de locuitori după anul 1997 s-a datorat plecării unui număr mare de tineri din sat, pentru lucru la diferite unitățîi industriale și de transport din Ploiești sau București.
Utilizarea terenurilor
Comuna are o funcție economică-geografică un tip agricol cerealier.
La începutul secolului al XIX-lea se cultivau numeroase suprafețe cu cereale în special - grâu, porumb și orz.
Din anul 1908 se cultivă la Sălciile și tutun, iar între anii 1938-1944 s-a încercat aici și cultură bumbacului.
La nivelul anului 1952, pe teritoriul comunei s-au cultivat: grâu, ovăz. floarea soarelui, fasole, orz, porumb, mazăre
În anul 1969, utilizarea terenului comunei Sălciile se prezența astfel: teren arabil-87,5%; pășuni 4,8%, vii-1,8%, livezi-0,1%, ape- 1,4%, construcțîi- 4,4%, păduri (plantații)-0.73 ha. În total 3.964 ha.
În 1981, din întreagă suprafață cu vie a comunei doar 25% erau vii altoite, restul fiind hibride.
Creșterea animalelor
Este una din principalele ramuri a economiei agricole a comunei, că pondere ocupând locul al doilea după cultură platelor. Ramură de veche tradiție aici, creșterea animalelor s-a dezvoltat între anii 1949-1991.
Înainte de 1949 și după 1991 ea se dezvoltă doar în gospodatiile locuitorilor în proprietate privată.
În anul 1995 erau în comună 2704 animale, precum și un număr de 12118 păsări ori 13 familii de albine.
La ora actuală, după datele de la 31 decembrie 1998, numărul total de animale crescute de locuitorii comunei era de numari 2139, constatăm astfel reducere comparative cu anul 1995.
Structura septetului la sfârșitul anului 1998 era următoarea: bovine-28.2%; procine-21.5%; ovine-38.2%; caprine- 0.9%, cabaline 11.2%. Se creșteau în comună și 17278 păsări, precum și 6 familii de albine.
Activități comerciale – mică industrie
Cele mai vechii mărturii privind aceste forme de activitate ecomonica datează încă de la inceputul secolului al XIX-lea, la Sălciile se ținea – o dată pe an – un important bâlci.
Este cazul să menționăm și faptul că pe teritoriul acestei comune au existat în trecut și câteva hanuri, unde poposeau călătorii care urmau drumul Brăilei, precum si o moară cu aburi.
Prima școală a fost înființată in anul 1863 și era frecventată în 1899 de 61 de elevi.
Banca Populară „Sateanul“ ia naștere în anul 1903 si se afiliază în 1915 la Federația Prahoveana..
În 1934, în satul Sălciile se ținea obor de vite.
În iulie 1940, erau 3 cârciumari, 7 băcani și 2 locuitori care se ocupau cu comerț cu cereale.
În 1975, comerțul cooperatist din comună numără 7 unitățîi: 2 magazine alimentare, unul universal, altul mixt, un bufet, o cofetărie și un chioșc.
În vara anului 1997, în comună Sălciile, cooperației de consum de stat îi mai aparțineau: un magazine de textile –îmbrăcăminte și un bufet. Alături de acestea, tot în 1997 activau aici și 16 unității comerciale particulare.
